Instruirea diferentiata se bazează, în mod prioritar, pe teoria propusă de Howard Gardner în 1983. În accepţiunea sa, este foarte important a se învăţa diversitatea în şcoală pentru a o aplica în viaţă .
Instruirea diferentiata nu renunţă la un program unic de instruire, la obiective şi conţinuturi comune, dar creează situaţii de învăţare favorabile fiecărui individ.
Tomlinson (2000) enumeră patru modalităţi prin care profesorii pot diferenţia instruirea:
· prin Conţinut – selectând ceea ce vor învăţa elevii şi modul în care vor obţine informaţiile de care au nevoie.
· prin Proces – adică prin diferite moduri de abordare a conţinutului
· prin Produse – prin crearea de oportunităţi variate de exersare, aplicare şi extindere a ceea ce au învăţat.
· prin Mediul de învăţare – adică prin crearea de spaţii liniştite şi zone pentru interacţiuni.
Profesorul, într-o abordare modernă, se preocupă de crearea de situaţii de învăţare pentru elevii săi şi nu doar de prezentarea unor informaţii.
Învăţarea devine eficientă doar atunci când îl punem pe elev să acţioneze.
Sursa: Cursului Intel®Teach - Instruirea în societatea cunoaşterii
- suport de curs
